Aroma vinului poate fi influenţată de metoda de ardere şi de provenienţa stejarului, dar şi de intensitatea mangalului şi de grosimea doagelor.
Numărul de întrebuinţări ale unui butoi de stejar afectează gustul final al vinului. Cu cât e mai nou, cu atât împrumută vinului mai multă aromă şi tanin.
Uscarea naturală a lemnului pentru doage durează doi ani și se face în aer liber cu trecere prin toate tipurile de conditii climatice (căldură, ploaie, vânt, ger). În felul acesta lemnul de doagă elimină esențele amare de tanini și se îmbogățește cu compuși aromatici.
Butoaiele se diferentiază prin procesul de ardere (prăjire). Arderea este de 4 feluri: lejeră, medie, medie plus și forte. Astfel se eliberează din lemn diferite arome (ex. vanilie, cafea, cacao).
Stejarul se împarte în două categorii: american şi european (franţuzesc şi, ocazional, est european)
Podgoriile mai puţin celebre din Bordeaux utilizează butoaie folosite de la marile chateau-uri şi, de aceea, efectul baricării se simte mult mai puţin decât la vinurile de calitate.
Stejarul franţuzesc are un gust proaspat şi savuros, iar cel american este dulce şi intens vanilat. Totuşi, în zilele noastre, stejarul American bine afumat e la fel de eficient ca şi cel frantuzesc (şi mai bun decât cel franţuzesc prost) - cu toate că tinde sa fie mai potrivit pentru strugurii aromatici din zonele mai calde.
Vinul roşu clasic al Spaniei, Rioja, este cel mai bun exemplu de vin maturat îin stejar american împrumutand în mare parte mirosul foarte distinctiv de vanilie dulce. Este un vin uşor de recunoscut datorită aromei de stejar american.
