INFORMAŢII UTILE

‹ INAPOI

 

DENUMIRILE DE ORIGINE CONTROLATĂ ȘI INDICAȚIILE GEOGRAFICE


Denumire de origine controlată (DOC) reprezintă numele unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din aceasta regiune, localitate, loc determinat sau ţară şi a carui calitate sau caracteristici sunt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzând factorii naturali şi umani şi a cărui producere, prelucrare şi preparare au loc în aria geografică delimitată.

 

Indicaţie geografică (IG) reprezintă numele unei regiuni sau a unei localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară şi care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice şi a cărui producere şi/sau prelucrare, şi/sau preparare au loc în aria geografică delimitată.

 

Aceste denumiri apărut din nevoia de a se proteja produsele agricole şi alimentare obţinute de diverşi producători a căror origine geografică este identificabilă a fost recunoscută o noţiune aparte, respectiv cea de 'denumire de origine înregistrată' care vine în sprijinul producătorilor stimulaţi să urmărească obţinerea de venituri mai mari graţie acesteia dar şi al  consumatorilor acestui tip de produse care vor fi încurajaţi să le consume datorită însuşirilor calitative aparte, aceştia fiind orientaţi în special către originea care atrage încrederea pentru un astfel de consum.

 

La nivel European, a fost stabilit un sistem de protejare care asigură protecţia în fiecare stat membru al Uniunii Europene, ce încurajează utilizarea pe scară tot mai largă a noţiunilor de 'indicaţii geografice'  şi 'denumiri de origine', o abordare  ce priveşte condiţiile de înregistrare optimă pentru condiţii de concurenţă  egală între producători, garanţii sporite pentru consumatori că aceste denumiri constituie cu claritate o garanţie de calitate, întrucât se permite păstrarea specificităţii produsului.

 

Sunt vizate în mod concret creşterea competitivităţii producătorilor de vin,  consolidarea reputaţiei vinului de calitate, recâştigarea vechilor pieţe de desfacere şi câştigarea de piețe noi echilibrarea cererii cu oferta, crearea unui regim vitivinicol care să păstreze cele mai bune tradiţii ale producţiei, consolidarea structurii sociale a numeroase regiuni rurale.

 

Denumirile de origine  şi indicaţiile geografice pentru vinuri existente pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene sunt recunoscute şi înregistrate într-o bază de date, beneficiind de protecţie pe  teritoriul acesteia împotriva utilizărilor comerciale a denumirilor înregistrate dacă produsele astfel comercializate sunt comparabile cu cele înregistrate sub aceste denumiri sau dacă exploatează reputaţia celor înregistrate, utilizărilor abuzive, indicatiilor înşelătoare de pe ambalaj privind provenienţa, originea, natura produsului, prezentarea produsului într-o manieră de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea adevărată a produsului.

 

Legislația internațională şi cea a Uniunii Europene marchează o perioadă de intense preocupări menite să asigure un cadru cât mai corect, eficient și operativ pentru aplicarea politicilor specifice, de altfel instituții precum Organizația Internațională a Viei și Vinului (O.I.V.) punându-și din ce în ce mai mult amprenta prin activitatea sa la o evoluție remarcabilă a metodelor de analiză, practicilor oenologice, legislației referitoare la produse vitivinicole și implicit la vinuri.

 

Sursa: Oficiul National al Viei si Produselor Vitivinicole

DOC si IG