O simplă enumerare a apelativelor la care acest soi a răspuns prezent de-a lungul timpului poate să ne ofere indicii cât se poate de clare legate de capacitatea Băbeştii negre, strugurele şi vinul, de a se face plăcut prin locurile pe unde s-a stabilit până acum. Ca să-i scutim de un efort pe cei mai curioşi din fire, Băbeasca neagră este cunoscut sub aproximativ 80 de nume diferite, în mai multe zone ale lumii.
În afara României, Băbeasca neagră mai poate fi găsit în Republica Moldova, sub numele de Rară neagră şi cu titlul de „soi naţional”, în Ucraina şi Daghestan, băut ca Chernyi Redkii, respectiv Asil Kara, şi de câţiva ani şi în Statele Unite, fiind îmbuteliat sub numele de Sereksiya. Fiind un soi cu rădăcini adânci în istoria viticulturii (unii ampelografi îl datează undeva prin secolul al XIV-lea), Băbeasca a dezvoltat mai multe variaţii clonale şi mutaţii, dând astfel naştere unor soiuri precum Băbească albă sau Băbească gri.
La începutul anilor 2000, suprafaţa ocupată de plantaţiile de Băbească neagră în România era estimată undeva la 6.000 de hectare, evaluare ce poziţiona Băbeasca pe locul de cel mai răspândit soi roşu românesc. În 2008, statisticile indicau o suprafaţă în scădere, de aproximativ 4.500 de hectare. Cifrele actuale, puse la dispoziţie de către Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, arată o scădere a interesului faţă de acest soi din partea producătorilor, Băbeasca ocupând aproximativ 2.570 de hectare (2020), ceva mai puțin decât Feteasca Neagră.
Cu toate că ocupă totuşi o suprafaţă considerabilă în plantaţie, Băbeasca neagră este aproape inexistentă pe rafturile magazinelor, mulţi dintre producători preferând să o comercializeze în diferite cupaje.
Foarte potent în direcţia cantităţii la hectar, dând vinuri lejere, destul de aromate, dar cu aciditate ridicată - caracteristici ce le fac uşor de băut, Băbeasca Neagră a fost considerat, de foarte multe ori pe nedrept, a fi un soi de mâna a doua. Specialiştii consideră că locul de baştină al acestui soi tradiţional românesc, descendent direct din via sălbatică, este podgoria Nicoreşti. Din această regiune, soiul a migrat către cele patru puncte cardinale, stabilindu-se în plantaţie în sudul Moldovei şi în Vrancea, trecând prin Dobrogea şi prin Dealu Mare, până în Banat şi Miniş.
Vinul de Băbeasca neagră are o o culoare roşu-rubiniu, o fructuozitate medie-ridicată şi o corpolenţă lejeră, datorită taninurilor catifelate, aproape imperceptibile, şi a acidităţii destul de ridicate pentru un vin roşu.
Din punct de vedere aromatic, etalează deopotrivă atât arome de fructe roşii (vişine amărui, prune uscate), cât şi tonuri florale (violete, bujori, iris), aşezate pe un fond subtil pământos. Gustativ, vinul este lejer, cu note de fructe roşii, susţinute de o aciditate considerabilă, cu o tentă tonică, subtilă, în postgust.
Băbeasca neagră se apropie destul de mult din punct de vedere al şablonului structural-aromatic de soiuri precum Pinot Noir, Cadarcă, Zweigelt, Gamay, St. Laurent sau Blaufrankisch.
Strugurii de Băbească neagră sunt rămuroşi, cu boabe rare şi neomogene, cantitatea de zaharuri acumulată fiind în medie de 180 g/l, până la 210-220 g/l.
Este un soi foarte productiv, asigurând cantităţi foarte mari la hectare, de până la 15.000 de kg/ha, în medie.
Sorin Macoviciuc, enolog la Domeniile Panciu, recomandă metoda Saignée pentru vinificare Băbeasca Neagră ce constă în extragerea de 25-30% a mustului din vinificator cu direcţia de a obţine un roze şi umplerea acestuia din nou cu mustuială. Băbeasca Neagră fiind un soi cu boabe mari este deficitară la raportul must-pieliţă, iar reducând volumul de must, obţinem o concentrare a pielitelor şi implicit a aromelor şi culorii. Astfel, obţinându-se un vin rose lejer şi un vin roşu expresiv care se va preta chiar şi la o scurtă baricare a acestuia. Chair şi baricat, se recomandă consumul în maxim 5 ani de la îmbuteliere.
La Nicoreşti există o clonă de Băbească neagră numită şi Crăcană care se deosebeşte în special prin rahisul roşiatic (ciorchinele) şi boabele puţin aplatizate rezultând un vin cu personalitate.
Surse: Valentin Ceafalău, jurnalist de vinuri și Sorin Macoviciuc, enolog la Domeniile Panciu
Despre Babeasca Gri, aici.
