Schimbările climatice nu mai sunt o amenințare îndepărtată, ele modelează chiar acum podgoriile din întreaga lume. De la colinele din Bordeaux, până la pantele însorite din Toscana, de la Valea Douro din Portugalia sau Rioja din Spania, până la podgoriile din țara noastră, viticultorii sunt forțați să se adapteze la veri tot mai calde, precipitații neregulate, înghețuri de primăvară și perioade de recoltare imprevizibile.
Impactul Global înseamnă veri toride, producții mici și recolte timpurii
Semnele încălzirii globale sunt evidente. Verile mai calde și mai uscate, pun vița-de-vie sub stres și reduc dimensiunea boabelor, rezultând producții mai mici. Recoltele timpurii, adesea cu două-trei săptămâni înainte, cauzează acumularea rapidă a zaharurilor și scăderea acidității. Se pierde astfel tipicitatea regională în stilurile de vin consacrate, pe măsură ce strugurii se coc mai repede, iar profilurile aromatice se modifică. Alte fenomene tot mai des întâlnite, sunt extremele meteorologice mai frecvente, înghețurile de primăvară, grindina și ploile abundente neașteptate, care complică munca viticultorilor și cresc costurile de îngrijire a viilor. În multe regiuni, vinurile devin mai corpolente, cu alcool mai ridicat, iar unele soiuri tradiționale încep să întâmpine dificultăți în menținerea calității.
În Europa, schimbările climatice creează dificultăți majore viticultorilor, iar în țările nordice, cultivarea viței de vie devine o investiție serioasă.
În Bordeaux, Franța, viticultorii se confruntă cu veri mai calde și mai uscate, care accelerează coacerea Merlot-ului și Cabernet Sauvignon-ului. Adaptările acestora include plantarea de soiuri rezistente la căldură și secetă, precum Touriga Nacional și Marselan, managementul coronamentului pentru a proteja strugurii de arsuri solare, dar și mutarea viilor spre zone mai răcoroase sau cu altitudini mai mari.
În Champagne, verile calde pun presiune pe echilibrul de aciditate esențial pentru vinurile spumante. Soluțiile includ recoltarea mai devreme și alegerea de clone care se coc mai lent.
În Burgundia, Pinot Noir și Chardonnay se confruntă cu coacere timpurie și niveluri ridicate de alcool. Tehnici inovatoare de tăiere, gestionarea frunzelor și sisteme de protecție împotriva înghețului au devenit indispensabile.
În Toscana, Italia, soiurile Sangiovese, inima vinurilor Chianti Classico, și Brunello di Montalcino se coc mai repede, uneori pierzând aciditatea și complexitatea aromatică. Producătorii investesc în plantarea vițelor la altitudini mai ridicate, unde nopțile sunt mai răcoroase, dar experimentează cu clone mai rezistente la secetă și completarea cupajelor cu Cabernet Franc sau Syrah. Recoltarea pe timpul nopții, pentru a păstra prospețimea este o soluție foarte des adoptată de viticultori.
În Rioja, Spania și Ribera del Duero, Portugalia, Tempranillo se coace mult prea rapid, iar seceta reduce randamentele. Viticultorii se adaptează prin plantarea de soiuri native rezistente la secetă, precum Garnacha și Graciano, la altitudini mai mari.
În Valea Douro din Portugalia, condițiile extreme de căldură și lipsa apei sunt contracarate de soiurile tradiționale Touriga Nacional și Tinta Roriz care demonstrează o rezistență remarcabilă.
În Mosel și Rheingau, Germania, Riesling-ul se coace mai devreme, cu alcool mai ridicat și aciditate mai scăzută. Soluțiile includ plantarea pe versanți umbriți, la altitudini mai mari, și utilizarea clonelor care își păstrează prospețimea chiar și în veri calde.
În România, cu terroir-uri variate precum Dobrogea, Muntenia sau Oltenia, se resimt din plin aceste schimbări.
Verile călduroase au accelerat coacerea, ducând la vinuri mai concentrate, dar uneori dezechilibrate. Înghețurile de primăvară tot mai frecvente în ultimii ani au afectat lăstarii tineri și au redus producțiile. Seceta din sudul țării stresează vița-de-vie și modifică expresia soiurilor autohtone precum Fetească Neagră, Fetească Regală și Crâmpoșia Selecționată.
Soluțiile aplicate de viticultorii români au inclus investiții în irigații și se ia în calcul plantarea de soiuri și clone noi pentru a menține echilibrul și tipicitatea vinurilor românești.
Adaptarea este cheia
La nivel global, viticultorii își diversifică strategiile pentru a proteja viile, mutând plantațiile spre zone mai răcoroase și plantarea de soiuri și portaltoi rezistente la căldură și secetă. Se face și trecerea la utilizarea tehnologiilor avansate, drone la senzori de sol, pentru monitorizarea sănătății viței. Enologii fac ajustări în vinificare pentru a păstra echilibrul în vinurile cu zaharuri mai ridicate.
Viticultura în regiunile reci: Tendințe emergente
Pe măsură ce temperaturile globale cresc, regiunile tradițional reci precum Anglia, Danemarca și Belgia devin din ce în ce mai potrivite pentru soiuri premium precum Chardonnay și Pinot Noir. Aceste zone, odinioară prea reci pentru o coacere constantă, produc acum vinuri spumante și vinuri liniștite de o calitate remarcabilă.
Responsabilitate comună
Schimbările climatice pun viticultorii în fața unor provocări fără precedent, dar și a unor oportunități de inovare. Fie că vorbim despre regiuni consecrate, sau podgoriile locale, producătorii experimentează, învață și împărtășesc soluții pentru a păstra expresivitatea terroir-ului.
Pentru iubitorii de vin, înțelegerea acestor transformări înseamnă să apreciem mai mult reziliența și creativitatea din spatele fiecărei sticle și necesitatea unor practici durabile pentru a proteja viitorul vinului.
Alina Iancu
21/08/2025
