Bem vin de mii și mii de ani și a fost nevoie de secole până când oamenii au început să înțeleagă și să controleze procesul de producție.
Multe vinuri au fost făcute de membri aparținând cultelor religioase care au încept să-și îmbunătățească procesul de producție, iar în timp au devenit reguli de vinificație bazate pe tehnici de cultivare în diferite zone viticole. De ani de zile, aceste reguli regionale au evoluat, romanii fiind primii care au identificat regiunile de producție specifice. Sistemele de clasificare au avut nevoie de timp pentru a fi îmbunătățite, dar au fost un punct de plecare pentru generațiile viitoare.
În zilele noastre, există sute de denumiri de vinuri (Wine Searcher are o hartă complexă pentru a vă face o idee despre acestea și țările unde sunt implementate, dar de unde România lipsește).
Aceste clasificări sunt folosite pentru a defini granițele geografice, soiurile de struguri, standardele de creștere și standardele de vinificație pe care un vin trebuie să le suporte pentru a primi aceste denumiri. Cele mai cunoscute sunt AOC-urile franceze, DOC-urile italiene și AVA-urile americane. În România, de multe ori, pe sticlele de vin regăsim scris DOC sau IG. Însă să știți că și un vin care nu are aceste denumuri pe etichetă poate fi foarte bine vinificat și poate fi la fel de bun sau chiar mai bun decât cele care au aceste specificații.
Definirea şi menţinerea celor două instrumente pentru identificarea legăturii dintre produs şi originea lui geografică, DOC (denumire de origine controlată) şi IG (indicaţie geografică), reprezintă modalităţi prin care se garantează consumatorului un grad de control al produsului care i se prezintă, care are caracteristici aparte, este autentic şi poate fi identificat în piaţă din multitudinea de produse prin originea sa exactă.
Denumirea de origine controlată (DOC)
Noţiunea de Denumire de origine controlată (DOC) reprezintă numele unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune, localitate, loc determinat şi a cărui calitate sau caracteristici sunt în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzând factorii naturali şi umani şi a cărui producere, prelucrare şi preparare au loc în aria geografică delimitată.
O denumire de origine controlată DOC pentru vinuri este utilizată pentru a desemna un vin obţinut în conformitate cu un caiet de sarcini al produsului care stabileşte o serie de condiţii, printre care:
- calitatea şi caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali şi umani proprii
- strugurii din care se obţine produsul provin exclusiv din aria geografică respective
- producţia are loc în aria geografică respectivă
- produsul este obţinut din soiuri de viţă-de-vie aparţinând speciei Vitis Vinifera.
Un vin cu denumire de origine controlată DOC este un vin care se obţine în areale viticole strict delimitate, din soiuri recomandate şi recunoscute pentru potenţialul lor de a produce vinuri de calitate şi reprezentative pentru zonele din care provin, cu respectarea unor condiţii specifice de cultivare a viţei de vie şi de procesare a vinului (îmbuteliere, ambalare, etichetare).
În funcție de etapa de coacere a strugurilor și de caracteristicile de calitate ale acestora la momentul recoltării, vinurile cu denumire de origine sunt clasificate după cum urmează:
- DOC - CMD, vin cu denumire de origine, obținut din struguri recoltați la maturitate deplină;
- DOC - CT, vin cu denumire de origine, obținut din struguri recoltați târziu;
- DOC - CIB, vin cu denumire de origine, obținut în momentul recoltării când strugurii sunt înnobilați.
Suprafaţa viticolă a României se află repartizată în opt regiuni viticole, areale de cultură a viţei de vie delimitate prin legislaţie în care este permisă înfiinţarea de plantaţii viticole.
Denumiri de origine controlată:
1. Târnave, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
2. Alba Iulia
3. Sebeş - Apold
4. Aiud
5. Lechinţa
6. Cotnari
7. Iaşi, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
8. Bohotin
9. Huşi, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:
10. Iana
11. Dealu Bujorului
12. Nicoreşti
13. Panciu
14. Odobeşti
15. Coteşti
16. Dealu Mare, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Boldeşti
- Valea Călugărească
- Urlaţi
- Ceptura
- Tohani
- Breaza
- Merei
- Zoreşti
17. Pietroasa
18. Ştefăneşti, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:
19. Sâmbureşti
20. Drăgăşani
21. Banu Mărăcine
22. Segarcea
23. Mehedinţi, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Severin
- Corcova
- Golul Drâncei
- Vânju Mare
- Oreviţa
24. Recaş
25. Banat, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Moldova Nouă
- Dealurile Tirolului
- Silagiu
26. Miniş
27. Crişana, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Diosig
- Biharia
- Şimleu Silvaniei
28. Murfatlar, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
29. Babadag
30. Sarica Niculiţel, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:
31. Adamclisi
32. Oltina
33. Însurăţei are protecție europeană acordată din 2018 – prin înregistrare
Indicaţie geografică IG
Conceptul de indicaţie geografică (IG) reprezintă numele unei regiuni sau a unei localități, a unui loc determinat sau, în cazuri excepționale, a unei țări, care servește la desemnarea unui produs originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această țară și care posedă o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice și a cărui producere și/sau prelucrare, și/sau preparare au loc în aria geografică delimitată.
O Indicaţie geografică IG pentru vinuri este utilizată pentru a desemna un vin obţinut în conformitate cu o serie de condiţii precum:
- deţine o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective
- strugurii din care se obţine produsul provin, în proporţie de cel puţîn 85 %, exclusiv din aria geografică respectivă
- este produs în aria geografică respectivă
- este obţinut din soiuri de viţă-de-vie aparţînând speciei Vitis Vinifera sau unei încrucişări între aceasta şi alte specii din genul Vitis.
Indicaţii geografice:
1. Dealurile Transilvaniei
2. Dealurile Moldovei sau, după caz:
- Dealurile Hârlăului
- Dealurile laşilor
- Dealurile Huşilor
- Dealurile Tutovei
- Dealurile Covurluiului
- Terasele Siretului
3. Dealurile Vrancei
4. Dealurile Munteniei
5. Dealurile Olteniei
6. Viile Carașului
7. Viile Timişului
8. Dealurile Zarandului
9. Dealurile Crişanei
10. Dealurile Sătmarului
11. Colinele Dobrogei
12. Terasele Dunării
Denumirile de origine controlată și indicațiile geografice admise pentru utilizare la nivel național sunt cele menționate mai sus și au pentru fiecare în parte un caiet de sarcini întocmit al produsului, care conține regulile de producere ale vinurilor ce pot fi identificare la comercializare utilizând numele acestor denumiri și indicații, condiții stabilite la nivel de areal geografic delimitat de producere a acestora.
Legislația europeană în vigoare stabilește că denumirile de origine controlată pentru care au fost întocmite caiete de sarcini și au fost transmise Comisiei Europene în vederea protejării acestora, beneficiază de un nivel adecvat de protecție la nivelul Uniunii fiind incluse în registrul denumirilor de origine și al indicațiilor geografice protejate.
Dintre toate denumirile de origine controlată și indicațiile geografice admise pentru utilizare, România are încă în analiză la nivelul Uniunii cererea de înregistrare și protejare a denumirii de origine controlată DOC Adamclisi, toate celelalte denumiri și indicații fiind protejate și incluse în registrul european al denumirilor de origine și indicațiilor geografice protejate.
Surse: ONVPV, Wine Searcher, Wikipedia
13/02/2019
Alina Iancu
